Mă văd în oglindă
pipernicită, îngustă,
a suferinţă mai mult pretinsă
în patria lui aici şi acum.
Cu spinare de erou,
hazardul mi-e limitat
la portul crucii
de-a şti că fericirea
se botează-n lacrima aproapelui.
Pieziş, trasez atent,
printre ispite,
harta coastelor,
geometrie fără răspunsuri,
cu umbra între palme de înger,
la plecare voi traversa podul spre cealaltă ţară
iar sufletul ca un nod în gât,
îşi va scutura ultimul timp
în chip de emigrant izbăvit.
(Oglinjoară,
arată-mă râzând
lângă porţia de colivă
să nu-mi grăbesc rândul…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu