Ea, critica

negricioasă

fuma o ţigară

de fiecare dată încruntată

când îmi citea poemele

lacrimile îmi lustruiau alura de înger firav

vrând-nevrând

aripile trosneau de creştere

ieri

am strâns din dinţi

aşa cum un înger nu face vreodată

şi zburând peste blocul criticilor literari

am devenit o mare literă A

ajunsă la următorul nivel

îmi încep lumea

pronunţând pe litere d e z i n v o l t

ea mă roagă

să-i dau un rol cât de mic

blândă şi costelivă

ca un copil din flori

încă mai crede că e un joc

pe străzile mele

câini cu poeme-n coadă