Se micşorează ziua,
îndeletniciri de toamnă,
îmi cos frumuseţea
pe un trup de copac.
Cu rădăcini adânci,
femeie postfior,
nepieptănată, răvăşită,
însămânţez emoţii
regizându-mi teama de netulburător.
Spui că anotimpul iepurilor trece.
Eu aud cum ninge cu pasionale note de pian...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu