sâmbătă, 1 octombrie 2011

în oglinda retrovizoare


nu mă întreba de unde vine
nu-mi aduc aminte când m-am născut

prima dată scrii
doar scrii
nu ştii de unde vine

apoi
inspiri
expiri
ca într-o rugăciune din inimă

roşul arterial se revoltă
de-atâta recunoaştere
versurile încep să se clădească
mâna ascultă
nisip cuvânt sudoare nelinişte
mâna tremură
sub apăsarea poemului
înaaalt

la capătul de sus
sensurile
gâdilă zeii în talpă

ei râd prunceşte

când scriu
le sunt mai aproape decât par

inocent
ultima dată
scrii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu