Tristeţea începe să prindă contur.
Mă ghemuiesc
în pântecul unei lacrimi-
cerneală transparentă
a ceea ce nu pot sau nu mai ştiu să exprim ;
fără nume,
fără vârstă,
într-o patrie imaculată
de atâta nescris ;
Lăuntrul se zbate
ca un şarpe în flăcări.
Atîta sete…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu