miercuri, 12 octombrie 2011

Anotimpuri pe cont propriu


Iată-mă fără cuvinte...

M-au părăsit ca într-un film romantic.
Au plecat cu jumătate din sensurile
aparent agonisite împreună.

S-au trezit îndrăgostite
de oameni noi.

Nu mai frumoşi, nu mai talentaţi,
doar noi.

Din pasiunea lor ţâşneşte apa vie
a noului val.

Iar eu învăţ să mă bucur
ca un prunc
smuls pântecului creator.

Păşesc fără să mă ţin de cuvinte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu