Deşi e încrustată cu jumătăţi
(simbolic)
să nu uite regulile jocului,
se întreabă mereu dacă
jumătatea care-o poartă,
e jumătatea ‚adevărată’
a celeilalte jumătăţi.
Şi-a studiat îndeaproape inelul pereche,
ca-ntr-o iubire,
la început cu nesaţ
(jumătatea are şi ea un inel,
puţin diferit ca dimensiune a idealului,
materialul identic).
După câţiva ani de la învestire,
jumătăţile rareori mai dansează.
Mai mult dramatizează
în regia supraomenescului act de voinţă
al con-vieţuirii;
moment la care verigheta
simte că păşeşte-n transcendent
şi aproape respiră
intuind libertatea
din spatele adevărului…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu