Pătimire

E cer plumburiu 
şi plouă
într-un anotimp nehotărât.

O voce de copil înşiră boli
şoptit;
le poartă ca pe-o hlamidă lăuntrică,
suferinţă şi zbor.

Deasupra, 
Dumnezeu îniernat până la umeri
într-un Rai,
crivăţ şi pustiu.

Să fi rămas doar mintea
cea care judecă înainte de-a iubi?