femeia în roşu
stă pe bancheta de muşama
cu fruntea sprijinită de canatul ferestrei
e înaltă
picioare fusiforme
întredeschid poveşti de iubire
cosiţele-i se înalţă
de la coapse spre ceafă
frumoasă
o vampă
ori poate o prostituată
cum orice femeie
se visează
o dată
frumoasă şi blana de felină alintată
în care se-nfăşoară graţioasă
animalul a fost sfârtecat cu barda
bărbatului vânător
o
aşteaptă
în nerăbdarea instinctului
de mii de ani
***
se aude un vuiet în noapte
un tren
sau femeia care se îndepărtează
calcă pe mormintele vânătorilor
tocuri străpung fioruri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu