îţi răspund dintr-o floare de lotus
sau din ciocul unei păsări paradis
cuvintele se ţin de mână
şi-şi fac curajul unui sentiment
neîndrăznit
nemaivăzut
de-atâta înfocare
şi lumile plesnesc
îmbujorate stele
pământul
tresaltă
a revoltă
îşi prinde luna-n coastă
din soare-şi face-o inimă măiastră
vrea o iubire nouă
pură
un râu sălbatic
să-i răsară
între coapse
c-o feciorelnică iubire
să clocotească-n miez de vară
lăsând pe lume
o trăire atât de vie
de sihastră
încât o mie de titani
prelungi ca anii
să nu o poată domoli
nici stinge
sub pasul lor cât clipa
de amară
să-ţi stau mirare
când lacrima de neputinţă
se zbate a născare
când tu pământ
eu nestatornică-n chemare
să te străbat
adânc
până-n visare
şi iată-mă-s cadână
ochi de şarpe
ori meduză
dumnezeiască-ntruchipare-ntr-un poem
a tot ce tu
cu gândul
în noaptea asta
îmi vei hărăzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu