Dantelărie în doi

Strugurii se rostuiesc în faţa ferestrei;

Soarele îi alintă în cântec de august târziu

iar cafeaua incită lumea gândurilor să-şi spovedească nectarul zilei.

Tu-mi dăruieşti o eşarfă.

Eu te invit să te aşezi lângă o cană de ceai pictată cu fluturi –

așternem aerul între noi

tu curaj - eu trăire 

și dezbrăcăm de cuvânt 

Poezia vieţii –

să rămână numai mirare

aerul ca lutul

lutul precum gândul -

avânt în nesfârşire