tăcând

Dumnezeu fumează gânditor. Din pipa lui se ţes norii ca un abur binefăcător. Obsesii ale minţii se zvârcolesc în căutări cu aripi de fluturi înnebuniţi de ploaie. *** Ochiul adamic, limpezit în lacrimi, se spovedeşte fără cuvânt asemeni tăcerilor Lui măiestre. În genunchi El, izvorât din neputinţa mea, în genunchi eu, născută din al Lui preaplin. Şi ne privim cu dorul miilor de ani în aşteptare…