miercuri, 30 noiembrie 2011

Regie cu poezia aproape aseptică

domnului critic Codrescu


Actul I
Povestitorul recită grav:

n-are gură
are doar mumă
Tatăl mai sus de tastatură
ambiţioasă peste măsură
verbu-i-e strong în osatură
e pieptănată cu piepten de foc
nimeni nu-i stinge
fiorul pe loc

uneori  rinocer
inorog blestemat
iureş de gânduri
sub pielea-i de drac

alteori mai docilă
se transformă-n oglindă
vrei-nu vrei
adevărul din tine-l arată
egoista damă de-ţi pică în față

nechemată săgeată
înfige nelinişti
nu adastă nu cată
litere negre-i curg din ochii rotunzi
dacă-ţi spune ce simte
n-ai cum s-o uiți

Actul II
Mărturisirea poetei:

de-o vreme mă doare umărul drept
mi-au zis că-i un înger
dintr-odată prea greu
eu cred că e versul
apăsător
răscopt parfumat
se aşteaptă cules
şi se vrea digerat       

Actul III
Versul
(zâmbind cu sprânceana ridicată):

în sfârşit septic
de-atâta citit
criticat
admirat
 

miercuri, 23 noiembrie 2011

impromptu

nopţi translucide
adolescenţă
muzică la căşti
derulez iureş de trăiri

miez de noapte
o duzină de ani în plus
aceleaşi căşti

azi
pianistul m-a privit în ochi
şi mi-a zâmbit